Mergeam odinioară,
Străini pe străzi departe
Tu nu știai de mine
La fel eu nu știam

Și pașii în neștire
Ne măsurau asfaltul
Din viitorul mâine
În care ne aveam!

Mergeam odinioară
Pe același drum; cuminte,
Ne-aduse cerul astăzi
Doi oameni-amândoi

Ce poate ști o lume
Răpusă de păcate?
Ce puteam ști cu toții,
De ce e scris în noi?

Mergeam odinioară
Neînțelegând că drumul
Nu-i zar și întâmplare
Nici soare sau noroi

Ci mai presus de toate
Era din veșnicie
O Carte, două nume
Iubirea dintre noi!

Mergeam odinioară
Cu bucurii depline
Jurându-ne credință
Și dragoste șuvoi

Căci nu era putere
În lume, ca să stingă
Acel jăratec mare
Ce se aprinse-n noi!

_***_***_***_***_***_


Notă*(Poezie dedicată, tuturor celor care se căsătoresc, și în special familiei Dragoș și Nicoleta Bulgariu, cu ocazia fericită a nunții lor-Domnul să îi binecuvânteze pe toți, cu toate binecuvântările Lui cele minunate și nepătrunse!)*


Biruințele lui David